Fațade

Polistiren sau vată bazaltică: cum se alege termoizolația fațadei

Comportarea la foc, permeabilitatea la vapori, lungimea diblurilor și diferența reală de cost. Criterii tehnice, nu preferințe.

7 minute de citit

Alegerea dintre polistiren expandat și vată bazaltică se face frecvent pe criteriul prețului, care este real: vata costă cu 20–40% mai mult. Diferențele care contează pe termen lung sunt însă altele, iar una dintre ele poate să nu fie negociabilă, în funcție de clădire.

Comportarea la foc

Vata bazaltică este clasă A1 de reacție la foc — incombustibilă. Polistirenul expandat se încadrează în clase inferioare chiar și în variantele cu grafit. Pentru clădiri peste anumite regimuri de înălțime și pentru anumite categorii de folosință, reglementările de securitate la incendiu impun materiale incombustibile pe fațadă. Aceasta nu este o preferință de proiectare, ci o condiție.

Permeabilitatea la vapori

Vata lasă peretele să elimine vaporii către exterior. Polistirenul nu. Pe un perete vechi, din zidărie, cu umiditate acumulată, un termosistem din polistiren închide umezeala în structură. Efectul nu apare imediat, ci după unul-doi ani, sub formă de pete de condens pe interior și de degradare a tencuielii la bază.

Pe o clădire nouă, cu perete uscat și barieră de vapori corect executată, acest argument nu mai are aceeași greutate.

Diferențe de montaj care se plătesc în manoperă

CriteriuPolistiren EPSVată bazaltică
Reacție la focclasă inferioarăA1, incombustibilă
Permeabilitate la vaporiredusăridicată
Mod de lipirecontur plus punctepe toată suprafața plăcii
Diblu la 10 cm grosimecirca 160 mmcirca 215 mm
Greutateredusăridicată, cere manipulare în doi
Izolare fonicăslabăbună
Cost relativrepercu 20–40% mai mare

Lipirea pe toată suprafața la vată nu este o recomandare, ci o cerință: fibra nu are rezistența internă a polistirenului, iar lipirea pe puncte lasă zone care se pot desprinde. Diblul mai lung este necesar pentru că talpa lui trebuie să preseze fibra și să ancoreze în zidărie, nu doar în stratul izolant.

Grosimea

Pe renovări se folosesc curent 8–10 cm. La clădiri noi, 10–15 cm, pentru a atinge cerințele actuale de performanță energetică. Peste 15 cm, câștigul termic devine mic în raport cu costul și cu problemele practice: glafuri foarte late, racorduri dificile la tâmplărie, spații de streașină insuficiente.

Unde se pierde izolația, indiferent de material

Cele mai multe punți termice rămase după o izolare completă nu sunt în câmp curent, ci în detalii:

  • glafurile ferestrelor, unde izolația se întrerupe — se vede iarna ca o dungă de condens în interior, în jurul ferestrei;
  • soclul izolat cu polistiren expandat în loc de extrudat hidrofob, care absoarbe apă și se degradează;
  • colțurile golurilor de fereastră, unde plăcile se întâlnesc în cruce și fisura pleacă la 45 de grade;
  • racordul cu tâmplăria, executat fără bandă de etanșare.

Sistemul contează mai mult decât placa

Adezivul, placa, diblul, plasa și tencuiala decorativă trebuie să provină din același sistem cu agrement tehnic. Agrementul se emite pe ansamblu, nu pe componente individuale, iar garanțiile extinse ale producătorilor — de 10 ani, la Baumit sau Weber — sunt condiționate de montajul cu materialele sistemului, de către un aplicator înregistrat.

Loc rezervat pentru fotografii: detalii de execuție — diblare, strat armat, tratarea glafurilor.


Cifrele de preț din acest articol sunt intervale observate pe piața din București și Ilfov la data publicării și nu constituie ofertă. Valorile tehnice provin din normativele și fișele de produs citate; pentru un proiect concret, soluția se stabilește după verificarea la fața locului.

Cere un devizToate articolele